Mao gone

De vineri Mao a plecat. A fost gonit de intuneric pentru ca lumina lui era incomoda. Cand m-am intors, l-am cautat, dar deja trecusera 3 ore de cand era pe strazi.

Cert este, ca este deja miercuri si el nu a sosit. Nici aici la curte si nici la vechea locatie. Eu ce ma fac?

Zilele petrecute aici fara el nu mai sunt la fel. Nu ma pot opri din plans caci daca nu plecam nu avea cum sa-l mai goneasca nimeni. Era responsabilitatea mea, dar cum sa prevad ca va fi gonit?

E miercuri si tot nu stiu nimic de el. Pana cand? Mi-e dor si ma doare ca nu stiu daca este bine.

A fost in viata mea 2 luni. Este in viata mea in continuare. E in inima mea. Va fi mereu. Am crezut ca viata lui grea s-a terminat de cand ne-am cunoscut. Se pare ca m-am inselat?

L-ati vazut cumva pe Mao? Daca da, spuneti-i sa vina acasa caci acum avem gard si nu-l mai poate goni nimeni. Nu va fi certat. Sa vina sa dezgroape cele 2 jucarii ascunse bine de el. Am gasit doar una. Celelalte doua sunt ingropate prin curte.

L-ati vazut cumva pe Mao?

Mao, the courtyard dog

Mao va transmite toate cele bune de la curte. Este bine sanatos, avand in vedere ca a scapat cu bine dupa ce a hotarat sa incerce niste diluant. Acum stie ca nu e socoteala cu asta si mai bine se lasa de diluant.

Aseara a latrat aproape 3 ore la un calcan. El stie de ce. In seara asta aproape 2 ore pana mai devreme cand am hotarat sa-l iau in casa ca nu se mai putea. Latra sub visin cu capul in sus.

Poate e modalitatea lui sa ma convinga sa-l bag in casa. Si se pare ca a reusit. Acum se curata fericit si nu mai scoate un sunet. S-o fi saturat afara unde deocamdata e mizerie, materiale de constructii cu toate cele trebuincioase unei case in renovare.

Dar cand curtea va fi gata, eu zic ca nu mai are nici o scuza sa nu mai stea afara. Pana una, alta a reusit sa ma pacaleasca sa-l poftesc in casa. A trebuit doar sa latre 2 seri.

Sau poate asta trebuia sa fac de aseara. Timpul ne va spune. Pe de alta parte, avand in vedere ca de cand a intrat in casa nu mai zice nimic si doarme deja, poate asta vroia de fapt cand tot latra destul de isteric asa.

A mai avut o repriza scurta acum, dar trebuie sa ma ridic sa ma vada, nu e de ajuns sa-i spun sa taca. La el e sunetul si imaginea in acelasi timp. Poate asta e de la diluant.

Oricum, sper din inima sa-i placa aici. Sper ca se simte mai bine de cand m-am mutat si eu aici. E liniste. In sfarsit liniste. Sunt deja 4 ani de cand deschideam fereastra si era vuietul. Un vuiet mai puternic ziua si un vuiet constant noaptea.

Acum a sosit linistea mult asteptata. Si atunci a inceput Mao sa latre. Incredibil.

Mai avem putin si facem 2 luni de cand Mao a aparut din spatele portierei. Ma deranjeaza cateodata ca nu putem fi singuri pentru momentele noastre. Dar daca stau bine sa ma gandesc, azi este prima seara cand suntem doar noi doi singuri aici.

Ma reintorc la Mao si la unul dintre momentele noastre. Si apoi ma retrag epuizata in pat. De aproape o luna juma dorm doar cateva ore si zilele sunt epuizante. Pana cand, doctore, pana cand?

Mao, the pigeon killer

Vinerea trecuta am hotarat sa-i fac o surpriza lui Mao, cel care statea de o saptamana la curte, si l-am ridicat de la locatie ca sa-l duc in parc. Asa am si facut, numai ca la intoarcere Mao a hotarat ca el nu mai vrea la curte si cu asta basta. Nu a fost chip sa-l sui in Furia Neagra.

A alergat, ca un atlet ce este, dupa Furia Neagra. Eu mergeam incet ca sa poata sa tina pasul. Am hotarat atunci ca putem merge acasa si asa, caci nu era departe.

Dar, la un moment dat, Mao a hotarat sa schimbe directia. A fost strigat, el a auzit, dar a zis ca e vineri si iese si el prin oras pana una alta.

Asa a si facut caci a mai aparut acasa tocmai duminica. Miercuri iarasi, de data asta spre disperarea mea, a disparut. Si a mai aparut sambata, adica ieri. Fara zgarda, imputit si murdar nevoie mare.

Ieri a primit iarasi cadou o zgarda si o lesa. Intrebarea care se pune acum dupa toate intamplarile este: “Cum sa fac eu sa-l mai sui in masina ca sa-l duc la curte?”

Am inteles de ce nu mai vrea acolo, caci deocamdata nu e un mediu prea placut. Picamere, moloz, lume necunoscuta, praf, galagie, tot tacamul. Dar mai e putin. Foarte putin.

Si cu statul prin fata blocului pana ma intorc eu acasa nu e o solutie. Azi am iesit afara, i-am dat drumul in parc si sub privirile siderate ale locuitorilor bancilor, a prins si ucis un porumbel.

Apoi a calcat in picioare florile si a fost certat pentru asta de un domn cu un caine in lat. Mao a parut deranjat de tipetele domnului si a inceput sa-l latre. Domnul s-a cam speriat, a inceput sa-i vorbeasca bland lui Mao si a decretat: “E stapan aici.”

Am plecat din parc, intr-un mod mai furisat de teama oamenilor care se uitau la mine si la Mao cam dubios. Eu venisem cu el in parc, eu ii dadusem drumul, eu nu zisesem nimic cand a ucis porumbelul, eu il lasasem sa mearga pe flori.

Dar si eu si domnul stiam ca el e stapan in parcul respectiv. Ceea ce inseamna ca am plecat catre casa pe un alt drum, punandu-i lesa lui Mao tot mai pe furis asa.

Ce sa zic, astept in continuare ziua cand o sa stam la curte linistiti si Mao o sa fie stapan si sa speram ca nu o sa mai omoare porumbei. Caci exista o mica crescatorie de porumbei chiar in stanga, lipita de curtea noastra. Imagine that!

mao the wolfdog

Mao ma alege in continuare sa fiu stapana lui. E alegerea lui pe care eu nu o contest. Ma conformez ca un copil cuminte. Nu pot sa zic ca imi displace.

De cateva zile a inceput sa se si rasfete. Imi face tot felul de fente. Raspunde la nume binenteles, avand in vedere ca a fost alegerea lui. Si binenteles, ca alege sa raspunda numai cand doreste el.

Ma asteapta cuminte in zona atunci cand eu plec. A invatat, nu stiu cum, sa ma astepte langa Furia Neagra. Dimineata vrea afara si eu ii deschid usa. Apoi eu cobor si il culeg ca sa mearga la masa.

Mai avem de invatat sa nu mai mancam de pe afara. Dar nu insist prea mult, avand in vedere ca este un caine care a fost batut si palma il lasa rece. Astept cu nerabdare momentul cand o sa fim amandoi la curte si atunci scapa si el si eu de stresul asta.

S-a mai ingrasat. Ceea ce ma bucura tare tare. Blanita lui aurie se schimba in bine pe zi ce trece. Sper ca poate si datorita uleiului de masline pe care il pun in pilaful mult poftit de el.

Maine avem in program niste cadouri. Niste jucarii si iar niste Frontline pe ceafa.

Si sambata e ziua cea mare. Cand Mao se va sui, voit sau nu, in Furia Neagra catre noua lui casa. Unde il asteapta curtea lui de care sa aiba grija.

Iubirea dintre noi a inceput sa se manifeste mai abitir. Ceea ce inseamna ca si ragzaiala e la cote maxime.

Ma apara in continuare atunci cand iesim afara. Am devenit si gelosi in fata celorlalti caini de pe afara. Nu are voie nici un caine din cei 15 care erau mereu prezenti atunci cand ieseam. Plus ca ii antureaza la latrat si la alergat.

Cand Mao ii cearta din gelozia lui, ceilalti caini se conformeaza. Chiar si Mosu, care e seful la gasca de afara. Mao rules!

Mao e atat de tare incat dimineata iese singur afara. Trebuie doar sa ma trezeasca sa-i deschid usa. Si eu ma conformez. Si cand aleg eu, de obicei cand e ora de masa, ma duc si-l aduc acasa la haleala si binenteles la iubareala de fiecare zi.

Mai nou iubareala asta a ajuns sa atinga cote din ce in ce mai mari. Pe masura ce trece timpul, parca are mai multa nevoie de iubire. Pe care o primeste si normal si ca se si rasfata.

E cel mai destept catel ever. E ca si cum intelege telepatic ce ii transmit. Si reciproc.

Stiu deja ce ii place si ce nu. Mesele sunt pe pofta lui. Ma asteptam si ma pregatisem sa manance mai mult avand in vedere statura lui. Dar Mao mananca dimineata putin si seara masa si-o doreste mai bogata.

Sper ca ii este bine si totodata mai sper ca viata la curte sa-i placa maxim. Sunt sigura ca asa va fi atata vreme cand eu sunt in preajma. Cam asta e misiunea lui daca pot sa spun asa.

Nu conteaza unde si cum atata vreme cat eu sunt acolo. Mao loves me. Si Fondanta loves him back!

Stiri noi in privinta lui Mao incepand de sambata. Multumim.

P.S. Nu e interesant ca lumina blitz-ului la el se reflecta verde?

mao, the present dog

Uite ca a trecut mai bine de o saptamana de cand Mao a aparut in viata Fondantei. Intre timp a facut o vizita pe la un doctor de-al lui care zicea ca are cica 3-4 ani. I-a facut doctorul niste magie si a primit niste potiuni si apoi am luat-o catre casa.

A primit o zgarda de la mine si o lesa de la tipa cu magazinul cu lese and shit. Nu a durat mult, respectiv pana aseara, pana cand Mao, cu planul de atac bine pus la punct, a rupt lesa. A folosit un stalpisor pentru asta.

Apoi a zburdat cu totii cainii de pe aici. Topaia. Apoi am mai mers un pic si s-a hotarat sa si piarda lesa rupta deja, auzind telepatic gandul meu linistitor cum ca aveam de gand s-o repar.

Si dusa a fost. A fost cautata, dar nimic. Deci lesa nr. 1 primita cadou a avut o trecere rapida prin viata noastra.

Azi, cand am iesit cu el afara iarasi, am folosit o mica esarfa in locul lesei, doar pana la vremea cand ajungeam tot la magazinul de lese sa primim una noua in viata noastra.

Dar planurile s-au schimbat cand, in parculet, Mao a fost depistat de doua personaje tinere si bahice umbland cu mica esarfa de gat. Nu mica le-a fost mirarea, au primit si explicarea si s-au decis sa-i faca cadou lui Mao o lesa mai scurta pe care unul dintre ei o avea la chei. Imagine that!

Acum Mao are o lesa noua care cred ca e mai buna decat cealalta avand in vedere ca este mai scurta si il pot invata mai usor cu ajutorul ei sa mearga la pas ca un baiat mare ce e.

Operatiunea lesa a devenit interesanta. Oare o sa-i cumpar eu vreodata vreo lesa? Sau nu va fi nevoie caci va primi mereu cate una, asa, ca din cer?

Cu problema olfactiva s-a rezolvat de saptamana trecuta de cand cu vizita la doctor. Potiunile au fost perfecte.

Mai e putina vreme si de-abia astept sa-i vad reactia cand va primi casuta lui la curte.

Pana la noi intamplari, Mao si Fondanta dau din coada.

the great white wolf

“Si-ti va mai iesi

Lupul inainte,

Ca sa te inspaimante.

Sa nu te inspaimanti,

Frate bun sa-l prinzi,

Ca lupul mai stie

Seama codrilor

Si-a potecilor.

Si el te va scoate

La drumul de plai,

La un fecior de crai,

Sa te duci in rai.

C-acolo-i de trai

In dealul cu jocul

C-acolo ti-e locul.”


mao

Povestea Fondantei cu Mao continua. Acum 2 zile Fondanta a plecat intr-o vizita a carei locatie era destul de aproape si a decis sa nu mearga cu Furia Neagra. In felul asta putea merge si Mao care nu doreste (deocamdata) calatoria decat cu propriile picioare.

Zis si facut. Fondanta si Mao au plecat impreuna pe jos. Ajunsi la destinatie, Mao nu a fost primit in incinta, ca sa zic asa. Dar stie tot si a inteles ca trebuie sa stea afara sa ma astepte. La ceva vreme, cum statea el cuminte si linistit asteptand, l-a remarcat o tipa care s-a gandit ea sa-l alunge de acolo. Mao a plecat. Fondanta a iesit la plecare si el nu mai era. L-a cautat ceva vreme dar nu era de gasit.

A durat o noapte pana ce Mao a sosit acasa. A venit inapoi in fata blocului. Am fost atat de mandra de el. Si bucuria din partea amandurora a fost la cote maxime.

Tot nu stiu cu exactitate care e treaba cu cainele asta. Zici ca e cainele meu si eu nu stiu asta. Sau cel putin asa se poarta el. Poate stie el mai bine.

Ce l-a facut sa vina la mine in casa direct pe canapea? Ce il face sa stea cu mine? Ce l-a facut sa vina inapoi dupa mine?

In primele zile, cand il lasam singur afara, il gaseam un pic panicat latrand printre lume si la lume. Era ca si cum ma pierduse. Acum, se trezeste dimineata si vrea afara. Ii deschid usa si e treaba lui sa se descurce cu usa de la bloc. Nu intimpina dificultati.

Ma duc dupa el sa-l iau si il gasesc linistit, dormind in parc. Si vine pur si simplu cu mine acasa.

In casa sau pe strada este cu ochii pe mine ca pe butelie. Nu ma scapa din ochi. Ce il atrage atat de tare la mine? Si cum de s-a el mutat el cu mine just like that?

Putin daca ma misc in pat se trezeste imediat si se uita la mine. Am ajuns sa ma simt ca si cum eu sunt intr-o misiune si a sosit el trimis de comandament ca sa ma ajute intr-o posibila situatie viitoare in care ajutorul lui este vital. Si protectia lui este necesara din seara intalnirii. Si e ca si cum Mao stie asta.

A fost teleportat impreuna cu un tovaras de-al lui trimisi amandoi in misiune. Mao mi-a fost desemnat si celalalt altcuiva. Caci mi s-a povestit ca au fost 2 caini impreuna care au aparut pe aici chiar in ziua in care Mao s-a mutat cu mine si celalalt mergea dupa o fata. Celalalt nu a mai aparut si am tot iesit pe afara cu Mao. Locul unde m-a gasit Mao este acelasi cu locul in care il gasesc mereu cand ma duc sa-l iau de afara. Banuiesc ca sta cam mereu pe acolo cand e singur.

Sau poate il asteapta pe celalalt. Sau poate au amandoi o misiune. Cine stie…Daca e asa si mi-a fost desemnat, prin acceptare se va afla mai devreme sau mai tarziu care e treaba cu cainele asta.

Sau poate l-am materializat pur si simplu caci,  cu doua zile inainte de intalnirea cu el, am tot vorbit despre cum doream eu un caine la curte si fiecare isi dadea cu parerea referitor la rasa potrivita.

Materializare sau nu, momentan intimpin doua dificultati cu el. Una e de natura olfactiva si cealalta e parul pe care il lasa. Ambele se vor rezolva prin relocarea amandurora la curte. Mai e putin.

Cu ocazia asta, as vrea sa transmit comandamentului ca Mao e pe pozitia alocata si in siguranta cu mine. 🙂

Good job, boy!