Mao, the pigeon killer

Vinerea trecuta am hotarat sa-i fac o surpriza lui Mao, cel care statea de o saptamana la curte, si l-am ridicat de la locatie ca sa-l duc in parc. Asa am si facut, numai ca la intoarcere Mao a hotarat ca el nu mai vrea la curte si cu asta basta. Nu a fost chip sa-l sui in Furia Neagra.

A alergat, ca un atlet ce este, dupa Furia Neagra. Eu mergeam incet ca sa poata sa tina pasul. Am hotarat atunci ca putem merge acasa si asa, caci nu era departe.

Dar, la un moment dat, Mao a hotarat sa schimbe directia. A fost strigat, el a auzit, dar a zis ca e vineri si iese si el prin oras pana una alta.

Asa a si facut caci a mai aparut acasa tocmai duminica. Miercuri iarasi, de data asta spre disperarea mea, a disparut. Si a mai aparut sambata, adica ieri. Fara zgarda, imputit si murdar nevoie mare.

Ieri a primit iarasi cadou o zgarda si o lesa. Intrebarea care se pune acum dupa toate intamplarile este: “Cum sa fac eu sa-l mai sui in masina ca sa-l duc la curte?”

Am inteles de ce nu mai vrea acolo, caci deocamdata nu e un mediu prea placut. Picamere, moloz, lume necunoscuta, praf, galagie, tot tacamul. Dar mai e putin. Foarte putin.

Si cu statul prin fata blocului pana ma intorc eu acasa nu e o solutie. Azi am iesit afara, i-am dat drumul in parc si sub privirile siderate ale locuitorilor bancilor, a prins si ucis un porumbel.

Apoi a calcat in picioare florile si a fost certat pentru asta de un domn cu un caine in lat. Mao a parut deranjat de tipetele domnului si a inceput sa-l latre. Domnul s-a cam speriat, a inceput sa-i vorbeasca bland lui Mao si a decretat: “E stapan aici.”

Am plecat din parc, intr-un mod mai furisat de teama oamenilor care se uitau la mine si la Mao cam dubios. Eu venisem cu el in parc, eu ii dadusem drumul, eu nu zisesem nimic cand a ucis porumbelul, eu il lasasem sa mearga pe flori.

Dar si eu si domnul stiam ca el e stapan in parcul respectiv. Ceea ce inseamna ca am plecat catre casa pe un alt drum, punandu-i lesa lui Mao tot mai pe furis asa.

Ce sa zic, astept in continuare ziua cand o sa stam la curte linistiti si Mao o sa fie stapan si sa speram ca nu o sa mai omoare porumbei. Caci exista o mica crescatorie de porumbei chiar in stanga, lipita de curtea noastra. Imagine that!

Advertisements

2 thoughts on “Mao, the pigeon killer

  1. do re mi says:

    cum va mai conversati ,traiti ,v-ati adaptat la curte impreuna ? sau iarasi a fugit cateva zile ? si cainele meu de la munte, am observat ca nu mai sta tot timpul cu mine ,sta o zi si pleaca una apoi ,nu mai vrea sa mergem impreuna la plimbare ,ci ma pazeste de la distanta, dar atat de feroce ca nimeni nu se apropie de mine !,imi placea cand se plimba cu mine, dar asta e, nu pot sa-l oblig nimic /era sa zic -e un om liber!/e un spirit liber!

    sanatate ,am observat o oboseala in ultima perioada la toti .

  2. madimon says:

    Chiar ca oboseala. Mao si cu mine iti multumim tare ca te gandesti la noi si cu drag te imbratisam cam plini de praf!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s