O poveste

Traiesc.  Sunt de ceva vreme pe aici. Am tot experimentat tot felul de chestii. Din unele am invatat, din unele nu. Am avut o viata frumoasa. O copilarie plina de evenimente care mai de care. Si bune si rele. Am mers pe drumul cel drept dupa cum imi spunea inima. Am invatat. Mi-a placut sa invat.

Am intrat in sistem. Cica asa era bine. Asa zicea toata lumea. Marea majoritate era in sistem. Si hai si eu. Trebuia sa ma integrez. Ca daca nu, cica denota niscaiva probleme.

Si am muncit. Si am castigat bani. Si am cumparat obiecte. Vindeam timpul si iscuseala mea pentru haleala si obiecte. Faceam ce facea lumea in sistem. Si totusi, asta nu mi-a adus fericirea.

Am trecut prin tot felul de stari. Am crezut ca am probleme. Tocmai eu. Fondanta…Ganduri multe, idei razlete, tot tacamul.

Toate astea pana cand am murit. Pe 4 august 2009. Da, am murit. Nu e nimic tragic aici caci am inviat. In aceeasi  zi.

————————————————————————————————–

Binele

Fondanta nou nascuta a inceput sa invete chestii. Si anume despre Bine. Stia ea si inainte in viata anterioara despre puterea ce salasluieste in spatele acestui cuvant. Stia si aplica aceasta teorie. Probabil d-aia a inviat.

Care e treaba cu Binele asta? Cica daca faci bine, vine inapoi. Catre tine.  Zis si facut, a zis Fondanta si a inceput sa aplice aceasta teorie in mod constant. Zi de zi.  Si surpriza…Chiar functiona!

He, he, zise Fondanta. Si de atunci, au inceput sa se intample niste situatii si niste sincronicitati de care ai citit numai in carti.

Fondanta, altruista fiind ea din fire, a zis ca treaba asta ar trebui sa o stie toata lumea. Dar cum sa faci sa convingi ego-urile oamenilor de acest adevar?

Pai, ar trebui inceput la oamenii cunoscuti din jurul Fondantei. Lucru facut. Pareri multe. Priviri dubioase si neincrezatoare frizand cu: “O fi innebunit Fondanta?”

Unii au perceput. Au inteles. Bine.

Binele rules. Serios.

——————————————————————————————————

Ego-ul si Sinele

Omul are 3 parti. Corpul fizic, Ego-ul si Sinele sau Sufletul. Si traieste in a treia dimensiune conform perceptiei noastre. De la astea 3 pe care le ai probabil ii zice a treia dimensiune. Sau nu? Cu astea vine invariabil orice om aici in lumea asta tridimensionala. Vine ca sa ce? Sa invete? Sa invete ce? Wtf?

Lupta se da intre  Ego si Sine. Ego-ul e mai animalic asa. Mai primitiv. El te ajuta sa ajungi din punctul A in punctul B. Nu ar fi mai bine sa faca doar asta? Problema intervine cand Ego-ul iti pune stapanire pe viata. Atunci e lata.  Te transformi. Ego-ul e mai smecher el asa de felul lui. Vrea sa-l asculti numai pe el. Ii place. Mother fuckin’ ego.

Fiecare om are ceea ce se numeste liberul arbitru. Omul  are dreptul sa aleaga. Tare asta.  Ce alegi? Ego sau Sine? Rau sau Bine?

Lupta asta intre Ego si Sine are loc in fiecare dintre noi. E ceva de munca aici. Cred ca asta trebuie sa invete oamenii astia. Sa invete sa lupte si sa aleaga ceea ce trebuie. Ca daca nu, vii si revii in dimensiunea asta pana te plictisesti. Asta daca te incapatanezi sa nu inveti nimic.

Daca viata de fapt si tot ceea ce suntem reprezinta mai mult decat ne putem noi imagina vreodata?

Daca ceea ce percepem noi este doar o iluzie? Daca si cu parca erau intr-o barca…

Daca prin faptul ca incercam si incepem sa gandim altfel schimbam lumea? Chiar, se poate schimba constiinta colectiva? Daca mai multi incepem sa gandim altfel, vom reusi oare sa schimbam lumea?

Cum ar fi? Fondanta vrea asta. Crede in asta. Crede ca daca din ce in ce mai multi vom incepe sa aplicam Binele in viata noastra, atunci viata asa cum o percepem acum va fi alta. Mult mai tare.

Nu sunt doar idei utopice cum ai putea crede. Istoria a dovedit faptul ca au existat civilizatii care gandeau altfel si care puteau mult mai mult decat putem noi astazi. Noi, civilizatia egotica. Niste fraieri.

———————————————————————————————————-

11:11

Incepand cu 2006, am inceput eu , nu stiu cum, sa ma uit la ceas exact la fix sau la 12:12, 17:17, 23:23  si asa mai departe. Se intelege.

Nu a fost asa o mare panica asta pentru ca mi se mai intamplase. Cert este  ca, din 2006 de prin vara asa, a inceput sa se intample toata chestiunea asta destul de des. Si din ce in ce mai des. Si foarte des. Si din ce in ce mai foarte des. Pana cand am crezut ca am innebunit. Am trecut prin toate. De la uimire la fascinatie, de la iritare pana la furie, de la intrebari pana la acceptare.

Se intampla in continuare si in zilele noastre. Chiar si azi. Se intampla in fiecare zi. Acum accept asta. Face deja parte din mine. Nu ma mai mir. Nu ma mai supar. Surad. Si atat.

Acum cateva saptamani, am deschis ochii intr-o dimineata cu privirea exact pe ceasul de la receiver (dolce and shit) numai ca sa vad: ghici ce?

11:11

Asta era noua. Nu mi s-a mai intamplat. Nou nouta. 11:11. Mi s-a parut foarte tare.

Pareri sunt si despre acest fenomen. Se pare, dupa documentarile mele, ca exista mai multi oameni carora li se intampla acelasi lucru. De peste tot de prin lume. All over.

Si ce inseamna asta? Ca ce? Sau inseamna ceva?  Sau nu inseamna nimic?

Intrebarile exista, cu siguranta vor aparea si raspunsurile. Mai devreme sau mai tarziu. Asta se stie.

————————————————————————————————–

12:12

Se intampla din nou. Azi, prima oara ma trezesc mai de dimineata. Cum nu aveam treaba, zic sa mai lenevesc. Asta pana in momentul cand am deschis ochii direct cu ochii pe acelasi receiver ca sa vad: 12:12!!!

Nu pot sa nu remarc tiparul de similaritate dintre cele doua intamplari. Asta si cea din noiembrie 2009 cu 11:11. Acum scriu in ianuarie 2010. De data asta insa, nu mai exista atat de multa lume care sa experimenteze 12:12.

Si ce? 12 x 12 = 144000. Huh?