Despre schizoizi

Nu stiu cum fac sau de ce mi se intampla asta, dar tot dau in drumurile mele prin viata asta peste schizoizi. Mi-e lene sa stau sa explic ce inseamna asta, da un search pe google si vei afla despre ce este vorba.

Nu mi se intampla dintotdeauna. Mai nou acum in ultimii ani. Adicatelea schizoizii astia nu au niste legaturi in creier intre centrul vorbirii, care se afla in partea stanga a creierului, si emotii, care se afla in partea dreapta tot a creierului. Din punct de vedere arhitectural, nu au niste poduri.

Psihiatrii care se ocupa cu asta zic ca nu se stie de ce nu au construit poduri oamenii astia. Eu zic ca si-au facut-o cu mana lor. Dar, ma rog, it’s just me. Nu sunt psihiatru.

Si atunci, daca ei nu au aceste legaturi, ei ajung sa zica ca nu simt nimic. Ceea ce e total neadevarat. Ei simt, dar nu pot sa spuna in cuvinte ceea ce simt. Si de aici, cica nu simt nimic.

E cam trista schizoiala asta. Sau cel putin asa mi se pare  mie. Cam nasol sa nu stii cand simti si ce simti. Ce viata e aia in care nu stii ce simti?

Lasand asta la o parte, am ajuns sa-mi pun intrebarea de ce tot intalnesc eu astfel de oameni. Pana cand m-a pocnit. Daca dezvolt si eu astfel de schizoiala? Daca oamenii astia au aparut in viata mea tocmai ca sa-mi dau seama? Sau au aparut ca sa stiu despre? Sau de ce???

Cert este ca eu simt. Simt tot. Eu zic ca stiu sa si pun in cuvinte ceea ce simt. Poate sunt bine. Poate nu are nici o legatura cu mine faptul ca oamenii astia au aparut in viata mea.

Sau poate incepusem sa dezvolt asta fara sa-mi dau seama si atunci au aparut oamenii astia in stare mult mai avansata ca sa-mi dau seama ce ma paste. Si sa ma potolesc cu tampeniile. Si cu gandurile nesabuite.

Nimic nu e intamplator. Asta e clar.

Pe cand faceam tot felul de cautari, am gasit cam toate tulburarile afective care exista. Zic eu ca nu prea ma incadrez nicaieri. Deocamdata.

In legatura cu schizoizii, ma repet, mi se pare cam trist sa ai parte de o astfel de viata si sa nu-ti dai seama.

Cred ca, chiar daca suferi de asa ceva, e datoria ta, prin schimbarea modului de a gandi, sa faci ceva in privinta asta. Poti sa-ti construiesti singur podurile necesare. Chiar poti. Nu e nici o panica aici.

Pune-te in situatii care pentru tine, schizoidul, reprezinta un mare risc. Ia-le pe toate. Fara frica.Una cate una.  Si eu zic, sau ma rog, partea optimista din mine, ca te poti face singur bine.

Macar incerci. Dar, cati oameni stiu despre aceasta problema? Cati oameni recunosc ca nu sunt in regula din punct de vedere afectiv?

Razboiul e in tine. Tu il castigi sau tu il pierzi. Depinde numai de tine. Doar de tine. Cine castiga? Ego-ul sau Sinele?

Cam la asta se reduce totul. La lupta asta intre Ego si Sine pe care nu toata lumea o constientizeaza. Sau nu vrea. Dar mai conteaza? Detalii, detalii…

Mai sunt multe de spus pe aceasta tema, dar ma opresc aici caci m-am plictisit. Tristi sunt peste tot. Si asta numai pentru ca ei aleg sa fie asa. Ei aleg Frica. Tu ce alegi?

Nu e oare timpul sa nu mai facem asta?

2 thoughts on “Despre schizoizi

  1. Seherezada says:

    🙂 e bine

    si mie mi s-au tot inramplat lucruri in ultima vreme, intalniri si intamplari. toate menite sa ajute la cresterea spirituala, dupa cum spuneai tu intr-un comment.

  2. Eu says:

    Ceea ce spui tu, si te rog sa ma scuzi, e un mare … bullshit. Abia acum am gasit acest blog si acesta postare, din pura intamplare. Dar ma deranjeaza un singur lucru : vorbesti despre ceea ce nu stii. Schizoizii sunt foarte buni cerecetatori si ca persoana cu tulburare de personalitate schizoida, simt nevoia sa corectez cand vad erori din punct de vedere al informatiei. Schizoizii sunt detasati. Nu la pasa de oamenii din jurul lor si nici de criticile sau laudele lor. Pur si simplu nu le pasa. Dar au o viata interioara foarte activa. Traiesc in interiorul lor emotii puternice pe care nu le exteriorizeaza. Nu simt FRICA. Considera ca nu se merita sa-si exprime propriile ganduri. Eu, personal, dispretuiesc societatea si refuz sa comunic cu ea pentru ca mi se pare bolnava. M-as infecta cu toate urile alea care zbiara mizerii si nulitati. Refuz sa ma atasez de ceva pentru ca totul intr-un final va disparea. Nu tin cont de critici si laude pentru ca sunt subiective si mediocre. Sunt foarte constienta de viata mea. Mai constienta decat restul majoritatii care isi petrec viata superficial, on the edge. Daca nu vreau sa “traiesc fiecare clipa” nu inseamna ca nu traiesc. Doar pentru ca prefer izolarea fata de oamenii nu inseamna ca mi-e frica de societate sau ca ma simt singura. Din contra prefer sa fiu sinura cu propriile ganduri. Asa pot gandi fara sa aud balmajelile celorlati. Sunt foarte muti schizoizi care isi exprima gandurile si trairile interioare , mai ales in SCRIS care poate fi o modalitate excelenta de descarcare a nervozitatii interioare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s