Mi-e dor

Mi-e dor. Mi-e dor de Tara, airedale terrier-ul meu care a decis sa plece dintre noi. Mai e putin si se fac 2 ani de cand a plecat. Si mie imi este tot dor de ea. Cred ca o sa-mi fie mereu dor de ea.

Am incercat sa-mi iau alt catel. Nu se poate. Nu intra la inima. Inima mea e a ei. Ii apartine. A fost cu mine 14 ani. Am crescut impreuna. A fost langa mine.

Am visat-o de cateva ori. Era bine. Alerga pe un camp  si o strigam si imi facea tot felul de fente. In alt vis, a trecut de un gard ca sa ajunga la mine, eu fiind vis-a-vis. Si a alergat catre mine si s-a lipit de mine. Imi este atat de dor de ea.

As vrea s-o mai mangai, s-o mai pup si sa rad cu ea. Ma facea mereu sa rad. Ma astepta si intotdeauna era fericita sa ma vada.

Sper ca am putut sa-i ofer viata pe care ea si-a dorit-o. Sper ca a fost fericita cu mine. Sper ca este bine acolo unde este. Sper ca este multumita. Sper ca poate vreodata, nu stiu cum, o  sa reusim sa ne mai intalnim. S-o mai imbratisez o data.

Viata mea nu mai este la fel dupa ce ea a plecat. Fara doar si poate.

Oricat as vrea sa uit si sa imi continui viata ca si cum ea nu ar fi fost….nu se poate. E acolo undeva cu mine. Simt asta.

Sper ca e bine acolo unde e. Si este langa mine in continuare. Si eu langa ea. Forever.

Cu riscul ca ma repet, sper ca a fost cel putin multumita cu mine. Sper ca i-am putut aduce bucurie. Sper ca nu am dezamagit-o.

For my beloved Tara 1994-2008

Always in my heart

Advertisements

One thought on “Mi-e dor

  1. Seherezada says:

    Nuu… nu

    M-am certat cateva luni cu un prieten care imi spunea sa imi iau caine caci va fi bine. Eu ii spuneam ca niciodata nu o voi putea inlocui pe Shushina.

    Pana la urma am inteles. Nu o voi inlocui niciodata. Nimeni si nimic nu va veni sa se suprapuna pe bucata de suflet pe care i-am dedicat-o ei. Dar sufletul e mare si iubirea e multa. Joy e deocamdata mic, nu stie prea multe, se joaca doar in continuu. Dar mie deja imi e mult mai bine. Uneori ma pocneste plansul cand face ceva cumva sau nu face ceva altcumva asa cum ar fi facut sau nu ar fi facut Shushina. Ma rupe cand coboara scarile repede in lesa si eu m-am obisnuit in ultimul an sa o tin pe Lira in brate sa nu cada. Iar el e atat de mic si tanar si sanatos. Si ma rupe sa stiu ca voi trece si cu el prin acelasi lucru intr-o zi. Dar nu pot lasa frica asta sa ma domine. Pana in ziua aia sunt cativa ani buni. Si vor fi ani minunati. O sa ne jucam in parc cu batul, o sa aruncam mingea, o sa facem pipi pe garduri si o sa ne luam la cearta cu cativa maidanezi. Asta e… si mie imi e dor de ma cac pe mine. Si acum plang cand scriu. Si am plans Fondanto cateva luni in fiecare noapte… dar e mai bine cu caine. Iti dau cuvantul meu ca e mai bine!!

    Si da… niciodata nu va fi la fel. Va fi altfel.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s