Spaga must, must die. Now.

Trezit la 6 dimineata. Suit in Furia Neagra. Ridicat una bucata persoana. Condus vertiginos catre un spital. Eh, stai asa. Nu chiar orice spital. Un spital numai pentru angajatii SRI. Zic: “Ia, care o fi treaba pe la astia?”

Ajungem acolo cu bine. Bucata de persoana avea nevoie de o operatie la ochi. Programare and shit.  Omul si-a facut treaba pe acolo, timp in care eu m-am scurs pe fotoliile din vinilin maro.

In timp ce eu asteptam cuminte cum se cuvine ca un sofer sa faca, au mai aparut tot felul de persoane. Cred ca se numesc pacienti. Doi dintre acesti pacienti de sex feminin, m-au interpelat cu o voce joasa, secretoasa de a trebuit sa-mi scot dopurile ca sa percep ce spun.

Ce spuneau? Ce ma intrebau? Ma intrebau, pe mine, ma repet, pe mine, cam cat se mai da la doctor?

Eu zic: “Ce sa se dea?” Pacientele evitau cuvantul spaga si deveneau si un pic iritate de faptul ca eu nu intelegeam. Pana la urma, stupid me, m-am prins.

Ma intrebau cam care mai e spaga la doctor in zilele noastre. Nu stiu de ce eu am parut persoana cea mai avizata care sa stie acest lucru.

Le zic: “Nimic. De ceva vreme nu se mai da nimic la doctor. Nu stiati?” Nu au parut convinse si am inceput o discutie prin care ele justificau de ce se da spaga.

Sunt foarte suparata. Mi se pare o ipocrizie maxima. Pe de o parte te plangi ca la doctor trebuie sa dai spagi iar pe de alta parte perpetuezi acest fapt.

Am stat 4 ore in mirificul spital din care la un moment dat a iesit nu stiu ce colonel intr-un Touareg. Masina de serviciu. Bossu’ cica.

Si inainte sa plec, un domn intre 2 varste indesa cu o miscare din care se citea vadit experienta, niste bani (oare cat?) in buzunarul unei doamne in uniforma rosie.

Spaga must die. Forever and ever. Oare numai romanii au chestia asta in sange? Ce am remarcat este faptul ca spaga este perpetuata numai de oameni de o anumita varsta. Asa au vazut, asa fac. Asa au crescut, asta dau mai departe. Au ramas undeva acolo in sinistru.

Mda, cica let it go…

Promit ca data viitoare cand mai vad asa ceva, ma bag si eu. Chiar si numai prin faptul ca ma apropii si ma uit la ei insistent. Si eventual ii intreb: “Ce faceti? Care e treaba? Cati bani, cati bani?”

Silence. I kill you.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s